I'm leaving tonight Going somewhere deep inside my mind I close my eyes slowly Flowin' away slowly But I know I'll be alright It's coming stronger to me And I know someone is out there Lead the way Lead the way Show me the answers I need to know *** What I'm gonna live for What I'm gonna die for Who you gonna fight for I can't answer that
***
All my life/love it is It is all my love All my life/love it is I know it is a life to live lately From above I hear I hear the sound of them sinkin' I feel numb, I'm alive I know I'm getting closer
My life has had it's share of troubles And now I found a place to go I've said goodbye to all my troubles 'Cause now I've found my place to go *** What I'm gonna live for What I'm gonna die for Who you gonna fight for I can't answer that
In preambulul cartii "Incursiune in universul uman" se scrie:
„Omul este o fiinta curioasa. O asemenea propozitie ar putea sa stea alaturi
de oricare dintre celebrele tentative de a defini printr-o singura dimensiune
fiinta umana. Nici o încercare însa nu le exclude pe celelalte. Fiinta umana
este într-adevar din multe puncte de vedere o fiinta originala în univers:
constienta de sine (cine poate pune la îndoiala amara reflectie pascaliana ca
omul este „singura trestie din univers constienta de fragilitatea sa) ; o fiinta
care rîde (de ce n-ar fi si rîsul o performanta care indica superioritatea umana
?) ; „homo faber (nu e putin lucru sa consumi ceea ce produci tu însuti, iar nu
ceea ce-ti ofera natura) ; „homo aestimans (ce important este sa dai sens si
semnificatie umana lucrurilor neutre care te înconjoara) ... Pe langa toate
acestea si multe altele neamintite aici, de ce nu am accepta ca si curiozitatea
apare ca un atribut original al omului. El vrea sa stie, sa înteleaga, sa
explice ceea ce se petrece în jurul sau. Dincolo de coltul de univers în care
traieste, mintea omeneasca a facut un salt spre infinit. Omul este, fara doar si
poate, singura fiinta care s-a întrebat ce sînt stelele. Universul l-a fascinat
de la început. De abia a învatat sa se foloseasca de abstractii si a cautat sa
cuprinda cu mintea sa imensitatea lumii. Frontiera cunoasterii a avansat rapid
spre cele mai îndepartate „limite ale nelimitatului Univers. In spatele imensei curiozitati exista însa si o secreta speranta: A cunoaste,
spunea F. Bacon, înseamna a putea. Dar, trebuie sa ne întrebam imediat, a putea
ce? Omul a dorit dintotdeauna fericirea. A cunoaste lumea înconjuratoare si pe
el însusi a aparut pentru om de la început a fi calea de acces spre fericire.
"
...
Virtualul este o lume la fel de fascinanta ca si realul, ba mai mult, intensifica manifestarea imaginatiei, testeaza echilibrul emotional si agita tartacutza foarte bine.
Unii privesc cuvintele ca pe niste dusmani, oponenti, adversari, le da forma, chip si creaza scenarii fel de fel care, ulterior, pot duce la obsesii de toata frumusetea, la "fobii", la stari emotionale negative ce dezechilibreaza intreaga fiinta in viata reala...